“o crimă bună, o crimă adevărată, o crimă frumoasă. nici nu se putea una mai frumoasă. n-am mai avut demult una ca ea.”

Este replica de final a piesei neterminate Woyzeck aparţinând autorului german mort la numai 23 de ani (de tifos), Georg Büchner.

În distribuție:

* Oana Pisaroglu
* Mihai Gălățan
* Ionuț Ștefan
* Vlad Ajder
* Nicoleta Lungu
* Gabriela Ciolacu
* Ion Dore
* Radu Niculescu
* Ionel Durbală

Scenografia: Elena Cozlovschi

Referinţe:
Câteva cadre din piesă.
Woyzeck e cel dintîi anti-erou al modernităţii teatrale: un om banal, lipsit de măreţie, incapabil chiar de verbalizarea propriilor dileme. Iubita lui, Marie, n-are nici măcar grandoarea decăderii marilor prostituate, e doar o amantă de garnizoană care nu-şi înţelege bărbatul şi-şi caută plăceri de-un moment. Căpitanul care-şi bate joc de soldatul care-l slugăreşte nu e un monstru, e doar o maşinărie birocratică, doctorul căruia Woyzeck îi serveşte de cobai nu e un prototip al creatorului lui Frankenstein, e doar un dresor ştiinţific de pisici. Uriaşa inginerie a terorismului social de zi cu zi din astfel de fiinţe, de o banalitate devenită apocaliptică, e format.
Drama familială din piesa pe care mai marii centrului o compară, ca greutate, cu „Hamlet“ va ajunge la spectatorii tulceni din dorinţa expresă a regizorului Aurel Palade, dar şi a actorilor.

Regizorul Aurel Palade a afirmat ca a acceptat aceasta provocare ca urmare a apropierii pe care o simte fata de dramaturgul Mihail Sebastian. “Apropierea mea fata de Mihail Sebastian a constituit unul dintre motivele principale pentru care am acceptat provocarea de la Tulcea. Sunt foarte multe spectacole ‘Steaua fara nume’, dar tin minte piesa cu Florin Zamfirescu si am ramas cu parfumul acelor vremuri.”

Cu o Monă interpretată de actriţa Antonia Ionescu-Micu şi un Miroiu căruia i-a dat viaţă pe scenă actorul Vlad Ajder care a mai colaborat cu teatrul tulcean, “Steaua fără nume” made in Tulcea a fost un succes de casă, jucat cu sala plină, o reuşită am spune.

Spectacol «ca la nebuni» la Teatrul de Comedie Click

Pânã atunci, amatorilor de teatru care doresc sã se destindã le recomandãm cu drag cele trei piese ale lui Adrian Lustig, dovezi cã şi în ziua de azi se scriu texte de calitate. Jurnalul Romanesc

Montarea lui Aurel Palade este insa o optiune fericita in cazul in care doriti un moment de destindere, potrivita pentru scena Teatrului de Comedie. Ziua

“Clinica”, o piesa foarte buna, scrisa de Adrian Lustig, a fost montata pe scena Teatrului de Comedie de tinarul si ingeniosul regizor Aurel Palade, in complicitate cu artileria grea a trupei: George Mihaita (din nou exceptional, in rolul boxerului sinucigas, Narcis Pasare) Virginia Mirea (bucatareasa Angelica), Delia Seceleanu (doctorita Violeta), Valentin Teodosiu (actorul Dragobete). 7 Plus

Cu prilejul premierei mult asteptate “Clinica”, alaturand “Poker” (sarbatorit pentru o suta de reprezentatii) si “Nepotu’”, Teatrul de Comedie a initiat “Zilele Adrian Lustig”, un eveniment pentru dramaturgia noastra originala, care isi cauta insistent consolidarea drumului spre public. Romania Libera

Astfel, Clinica marcheaza, la Comedie, un frumos succes al textului romanesc in lupta sa neobosita cu muzele scenei. Un succes care se anunta a fi unul de durata. Ziarul Financiar

Alaturi de actorul si directorul teatrului, indragitul George Mihaita, din distributia spectacolului fac parte Valentin Teodosiu, Florin Dobrovici, Delia Seceleanu, Virginia Mirea, Serban Georgevici, personaje care, in spatele hazului tipic oricarei comedii, simbolizeaza o societate care se confrunta cu probleme grave. O prima reprezentatie la care aplauzele adunate par sa promita piesei viata lunga. Saptamana Financiara

Piesa – o comedie a absurdului cu personaje spumoase – dezvăluie o lume alienată în care dramele de zi cu zi devin banale. PROTV

Printr-o regie imploziva, cu rigoare si vigoare, Aurel Palade compune un spectacol coerent, bine articulat. Un studiu psihologic, construit pe forta cuvantului si tensiunea schimbului de replici, in centru fiind actorul ale carui calitati sunt bine puse in valoare. In secvente de grup sau de prim-plan, ofera momente de recital, magnetizand scena, George Mihaita (boxerul Narcis Pasare). Stralucesc Valentin Teodosiu (actorul Dragobete) si Virginia Mirea (bucatareasa Angelica). Au vivacitate, haz molipsitor. Pregnant, cu finete si forta, portretizeaza Delia Seceleanu (psihiatra Violeta), si Florin Dobrovici (bancherul Crinu Sandoi). Prezente adecvate sunt: Serban Georgevici (directorul clinicii) si Aurelian Barbieru (procurorul Freud).
Un ambient audio-vizual expresiv, creat de un maestru al genului – Vasile Sirli (muzica), de Elena Cozlovschi (scenografia), Sorin Vintila (light design), Dragos Huluba (miscare scenica) da relief si vibratie montarii. Creeaza un univers sintetic, artificial, unde eroii vietuiesc singuri si straini.
Spectatorii, pacienti pentru o ora si jumatate in “Clinica” Teatrului de Comedie, pleaca cuceriti de harul comic al lui Adrian Lustig si de pofta de joc contaminanta a actorilor.
Ziua

Pompiliu Kostas Radulescu – Jurnalul National

Cu sau fără legătură cu spiritul revoluţionar, Centrul Cultural “Nicolae Bălcescu”, cum se cheamă pe stil nou, de pe Bulevardul 11 iunie, a făcut câteva seri la rând sală plină.

lectura scenică a piesei lui Müller – în traducerea criticului de teatru Victor Scoradeţ – ce aparţine aproape exclusiv actorilor Anca Dămăcuş şi Iulian Gliţă, pentru ca, aproape de premieră, regizorul Aurel Palade să aducă dramul de “perspectivă”, de “ochi dinafară” esenţial oricărui spectacol, o vădeşte cu prisosinţă. Două suflete moarte, mumificate în trupuri tinere, fosile ale nobililor francezi, încarcerate într-un spaţiu strâmt pe care sunt obligate să-l împartă şi într-un timp ce refuză să le îmbătrânească fizic.

—

… foarte bine interpretata de doi actori foarte tineri si, desi este o piesa de text (nu de joc, actiunea lipsind aproape cu desavarsire), nu te plictisesti.
Este o piesa oarecum erotica, cu un limbaj uneori socant. Replica mea favorita este “Am adus oglinzi ca sa muriti la plural…”. Geniala.

Dupa acest text a fost realizat filmul “Legaturi periculoase”, cu John Malcovich, Glen Close, Uma Thurman …

Album foto

Greu de imaginat cum s-ar putea face „D-ale carnavalului” într-un spaţiu minuscul ca acela de la „Ariel”. Şi totuşi, regizorul Aurel Palade reuşeşte imposibilul: paravanele cu oglinzi din frizerie, în care se mai admiră personajele uneori, sunt întoarse şi transformate în sală de carnaval. Detaliile sunt monitorizate până la ciorăpeii de la carnaval sau elementele comice ale costumelor, cum e codiţa de puf a chelnerului.
…
Modernitatea vine odată cu ambiguitatea sexuală, adică din chiar prima scenă, când Iordache (Alin Păiuş, actor în aceeaşi măsură ingenios şi stăpân pe mijloace), îmbrăcat cu pantaloni roşii mulaţi, îşi îngrijeşte corpul, cântă cu voce subţire, admirându-şi la oglindă muşchii încordaţi ca băieţii de la sală.

Cristina Rusiecki – Adevarul Online

Un spectacol exceptional, ca text, ca regie, ca performanta actoriceasca.
www.7plus.ro

Scurtă prezentare:

Trei oameni trăiesc şi văd viaţa diferit. Fiecare aşteaptă. Fiecare combate altfel suferinţa pe care le-o produce această aşteptare. Care dintre ei e cel mai puternic?
O nouă piesă despre competiţie, selecţie naturală şi lupta cu sine.
M-am apucat să scriu teatru din nevoia imperioasă de evaziune şi vindecare. Fiecare om pe care l-am întâlnit părea urmărit de personajul său. Ştiu că şi ceilalţi se ascund ca şi mine şi că aparenţa e numai povestea sub care vibrează întrebări fără răspuns. Marile mele pariuri cu teatrul privesc personajele pe care vreau să le creez. Îmi doresc să le fac să trăiască dincolo de barierele banalului şi să dobândească sensuri, pe care nici omul trăind nu le realizează.
Nicole Duţu
port.ro

Cu frenezia şi participarea fără limite a tinerilor actori, cu acurateţea “bolovănoasă” a limbajului perfect adaptat la “limitaţii” din colţul străzii, regizorului Aurel Palade îi reuşeşte un spectacol care debordează de adevăr (cum puţine de pe scenele bucureştene o fac), de viaţă, energie, focalizând, minut de minut, atenţia încordată a publicului. Fără să treneze nici un moment, fără nici o clipă de plictiseală, fără teatru de mucava, ritmul spectacolului urmează ferocitatea relaţiilor; scenele lucrate minuţios, în detaliu, se îmbibă de tensiune, agresivitatea în acte şi limbaj, bine strunită regizoral, rămâne o ameninţare continuă.
Agenda LiterNet

Premiul pentru cea mai bună interpretare a revenit Simonei Stoicescu, pentru rolul Sooze din spectacolul “subUrbia”, de Eric Bogosian, în regia lui Aurel Palade.
www.azi.ro

… o reprezentaţie cu piesa Ţara lui Guffi, de Matei Vişniec, pusă în scenă de tînărul regizor Aurel Palade, nu cu puţine momente savuroase, promiţătoare pentru cariera regizorului şi a spectacolului său
agenda.liternet.ro