Greu de imaginat cum s-ar putea face „D-ale carnavalului” într-un spaţiu minuscul ca acela de la „Ariel”. Şi totuşi, regizorul Aurel Palade reuşeşte imposibilul: paravanele cu oglinzi din frizerie, în care se mai admiră personajele uneori, sunt întoarse şi transformate în sală de carnaval. Detaliile sunt monitorizate până la ciorăpeii de la carnaval sau elementele comice ale costumelor, cum e codiţa de puf a chelnerului.
…
Modernitatea vine odată cu ambiguitatea sexuală, adică din chiar prima scenă, când Iordache (Alin Păiuş, actor în aceeaşi măsură ingenios şi stăpân pe mijloace), îmbrăcat cu pantaloni roşii mulaţi, îşi îngrijeşte corpul, cântă cu voce subţire, admirându-şi la oglindă muşchii încordaţi ca băieţii de la sală.
